FUCK YOU

Incerc sa inteleg de ce "Dragostea" si "Iubirea" se numesc astfel...Sunt atat de supra-apreciate de lume incat cateodata nu-mi vine sa cred cat de redusi mintali si de aerieni suntem... Definitia din dictionar lasa atat de multe goluri si incearca sa acopere in cateva cuvinte un sentiment atat de relativ... : iubire - Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relaţii de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru cineva sau ceva. – V. iubi. Oare iubirea este atat de simpla pe cat este descrisa in DEX? Se spune ca iubire fara suferinta nu exista. In acest caz inseamna ca iubirea reprezinta un sentiment de afectiune compensat pe alocuri de accese de suferinta. In acelasi timp se mai spune ca te doare la cat de mult iubesti pe cineva... deci definitia ar trebui sa fie: sentiment de afectiune pentru cineva compensat pe alocuri de accese de suferinta care provoaca durere prin insasi existenta ei. Practic iubirea este in sinea ei o insiruire de momente de afectiune care sunt adeseori uitate foarte repede in accesele de suferinta si o continua durere sufleteasca si uneori si fizica din cauza intensitatii sentimentului in sine. Iubire de cele mai multe ori este fie impartasita fie neimpartasita dar niciodata egala din punct de vedere al persoanelor implicate. Oscilatiile sentimentului in sine implica adeseori activitatea cotidiana, cercul de prieteni, aspectul fizic, sex-apeal-ul sau pur si simplu personalitatea. In functie de cele de mai sus iubirea intre 2 persoane este diferita si nu poate fi asemenea in doua situatii de cuplu diferite. Ma refer la strict iubirea intre 2 persoane de sex opus nelegate intre ele prin nici un fel de rudenie. Iubire de asemenea are ca factor de influenta si implicarea partenerilor in relatie, fiind in legile nescrise ale "iubirii" clar ca acela care se implica mai mult este cel care este din punct de vedere psihologic inferior celuilalt. Sentimentul are ca rezultat diverse stari, de la extaz la anxietate, de la infuzii de adrenalina pana la caderi nervoase si depresii uneori nevindecabile decat cu ajutor profesionist. Exista iubire perfecta? Din punctul meu de vedere este practic imposibil deoarece este imposibil sa existe 2 persoane compatibile din toate punctele de vedere, la fel cum nu pot exista 2 persoane identice din punct de vedere personalitate. Lamurind faptul ca iubire perfecta nu exista revin la sentimentul de iubire in sine. Cine poate spune ca iubeste mai mult si cine poate spune ca iubeste mai putin? Oare se poate vorbi despre o cantitate de iubire in cazul unei relatii? Oare implicarea si felul in care reactionezi din senin pentru a surprinde persoana "iubita" determina felul si intensitatea cu care-l(o) iubesti? Cu siguranta nu. De ce? SIMPLU. Fiindca fiecare persoana cum am spus mai sus are un caracter si o personalitate total diferita de a celor din jurul lor, deci ca atare nu poate fi judecat pentru felul in care se implica sau in care reactioneaza intr-o relatie. Cuvantul iubire dupa parerea mea este poate cel mai complex cuvant din dictionar, sau din orice limba in sine. Este menit sa exprime o stare de spirit sau un sentiment care este atat de complex incat marii filozofi ai lumii si marii intelepti nu au reusit totusi in miile de pagini scrise sa-l descrie intr-un mod indeajuns de general incat sa poata fi considerat un tipar cel putin general dupa care sa decizi daca iubesti sau nu. Cine stabileste pana la urma daca iubesti sau nu? Teoretic o iubire intotdeauna nu se uita cu adevarat. Dar cine decide daca nu a fost o obsesie? In acelasi timp o iubire se spune ca tine o viata intreaga. Insa exista momente in viata fiecaruia cand am crezut ca suntem indragostiti nebuneste de o persoana si ulterior sa realizam pe masura ce timpul trece ca totul a fost strict o pasiune de moment. Tindem oare sa minimalizam sentimentul dupa ce l-am trait tocmai spre a ne proteja sufletul si ego-ul din a fi sfaramat de un simplu sentiment? Alteori consideram ca suntem indragostiti si ca va tine o vesnicie si tinem cu dintii de acele momente. Oare atunci ne simtim mai in siguranta cu partenerul respectiv si incercam sa conservam starea aceea de stabilitate emotionala pentru ca ulterior sa realizam ca am trait o minciuna? Din punctul meu de vedere este practic imposibil sa catalogam iubirea. Insa este un fapt cunoscut de toata lumea ca iubirea este un sentiment ce cuprinde si fericire si tristete si durere. Poate ca suntem prea infimi sa intelegem un asemenea sentiment si de accea este bine sa valorificam mult mai mult momentele de fericire si sa incercam sa uitam clipele de tristete si de durere pentru ca inainte de sfarsitul inevitabil sa nu avem regrete macar din acest punct de vedere.

Incerc sa inteleg de ce "Dragostea" si "Iubirea" se numesc astfel...Sunt atat de supra-apreciate de lume incat cateodata nu-mi vine sa cred cat de redusi mintali si de aerieni suntem... Definitia din dictionar lasa atat de multe goluri si incearca sa acopere in cateva cuvinte un sentiment atat de relativ... : iubire - Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relaţii de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru cineva sau ceva. – V. iubi. Oare iubirea este atat de simpla pe cat este descrisa in DEX? Se spune ca iubire fara suferinta nu exista. In acest caz inseamna ca iubirea reprezinta un sentiment de afectiune compensat pe alocuri de accese de suferinta. In acelasi timp se mai spune ca te doare la cat de mult iubesti pe cineva... deci definitia ar trebui sa fie: sentiment de afectiune pentru cineva compensat pe alocuri de accese de suferinta care provoaca durere prin insasi existenta ei. Practic iubirea este in sinea ei o insiruire de momente de afectiune care sunt adeseori uitate foarte repede in accesele de suferinta si o continua durere sufleteasca si uneori si fizica din cauza intensitatii sentimentului in sine. Iubire de cele mai multe ori este fie impartasita fie neimpartasita dar niciodata egala din punct de vedere al persoanelor implicate. Oscilatiile sentimentului in sine implica adeseori activitatea cotidiana, cercul de prieteni, aspectul fizic, sex-apeal-ul sau pur si simplu personalitatea. In functie de cele de mai sus iubirea intre 2 persoane este diferita si nu poate fi asemenea in doua situatii de cuplu diferite. Ma refer la strict iubirea intre 2 persoane de sex opus nelegate intre ele prin nici un fel de rudenie. Iubire de asemenea are ca factor de influenta si implicarea partenerilor in relatie, fiind in legile nescrise ale "iubirii" clar ca acela care se implica mai mult este cel care este din punct de vedere psihologic inferior celuilalt. Sentimentul are ca rezultat diverse stari, de la extaz la anxietate, de la infuzii de adrenalina pana la caderi nervoase si depresii uneori nevindecabile decat cu ajutor profesionist. Exista iubire perfecta? Din punctul meu de vedere este practic imposibil deoarece este imposibil sa existe 2 persoane compatibile din toate punctele de vedere, la fel cum nu pot exista 2 persoane identice din punct de vedere personalitate. Lamurind faptul ca iubire perfecta nu exista revin la sentimentul de iubire in sine. Cine poate spune ca iubeste mai mult si cine poate spune ca iubeste mai putin? Oare se poate vorbi despre o cantitate de iubire in cazul unei relatii? Oare implicarea si felul in care reactionezi din senin pentru a surprinde persoana "iubita" determina felul si intensitatea cu care-l(o) iubesti? Cu siguranta nu. De ce? SIMPLU. Fiindca fiecare persoana cum am spus mai sus are un caracter si o personalitate total diferita de a celor din jurul lor, deci ca atare nu poate fi judecat pentru felul in care se implica sau in care reactioneaza intr-o relatie. Cuvantul iubire dupa parerea mea este poate cel mai complex cuvant din dictionar, sau din orice limba in sine. Este menit sa exprime o stare de spirit sau un sentiment care este atat de complex incat marii filozofi ai lumii si marii intelepti nu au reusit totusi in miile de pagini scrise sa-l descrie intr-un mod indeajuns de general incat sa poata fi considerat un tipar cel putin general dupa care sa decizi daca iubesti sau nu. Cine stabileste pana la urma daca iubesti sau nu? Teoretic o iubire intotdeauna nu se uita cu adevarat. Dar cine decide daca nu a fost o obsesie? In acelasi timp o iubire se spune ca tine o viata intreaga. Insa exista momente in viata fiecaruia cand am crezut ca suntem indragostiti nebuneste de o persoana si ulterior sa realizam pe masura ce timpul trece ca totul a fost strict o pasiune de moment. Tindem oare sa minimalizam sentimentul dupa ce l-am trait tocmai spre a ne proteja sufletul si ego-ul din a fi sfaramat de un simplu sentiment? Alteori consideram ca suntem indragostiti si ca va tine o vesnicie si tinem cu dintii de acele momente. Oare atunci ne simtim mai in siguranta cu partenerul respectiv si incercam sa conservam starea aceea de stabilitate emotionala pentru ca ulterior sa realizam ca am trait o minciuna? Din punctul meu de vedere este practic imposibil sa catalogam iubirea. Insa este un fapt cunoscut de toata lumea ca iubirea este un sentiment ce cuprinde si fericire si tristete si durere. Poate ca suntem prea infimi sa intelegem un asemenea sentiment si de accea este bine sa valorificam mult mai mult momentele de fericire si sa incercam sa uitam clipele de tristete si de durere pentru ca inainte de sfarsitul inevitabil sa nu avem regrete macar din acest punct de vedere.

Incerc sa inteleg de ce "Dragostea" si "Iubirea" se numesc astfel...Sunt atat de supra-apreciate de lume incat cateodata nu-mi vine sa cred cat de redusi mintali si de aerieni suntem... Definitia din dictionar lasa atat de multe goluri si incearca sa acopere in cateva cuvinte un sentiment atat de relativ... : iubire - Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relaţii de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru cineva sau ceva. – V. iubi. Oare iubirea este atat de simpla pe cat este descrisa in DEX? Se spune ca iubire fara suferinta nu exista. In acest caz inseamna ca iubirea reprezinta un sentiment de afectiune compensat pe alocuri de accese de suferinta. In acelasi timp se mai spune ca te doare la cat de mult iubesti pe cineva... deci definitia ar trebui sa fie: sentiment de afectiune pentru cineva compensat pe alocuri de accese de suferinta care provoaca durere prin insasi existenta ei. Practic iubirea este in sinea ei o insiruire de momente de afectiune care sunt adeseori uitate foarte repede in accesele de suferinta si o continua durere sufleteasca si uneori si fizica din cauza intensitatii sentimentului in sine. Iubire de cele mai multe ori este fie impartasita fie neimpartasita dar niciodata egala din punct de vedere al persoanelor implicate. Oscilatiile sentimentului in sine implica adeseori activitatea cotidiana, cercul de prieteni, aspectul fizic, sex-apeal-ul sau pur si simplu personalitatea. In functie de cele de mai sus iubirea intre 2 persoane este diferita si nu poate fi asemenea in doua situatii de cuplu diferite. Ma refer la strict iubirea intre 2 persoane de sex opus nelegate intre ele prin nici un fel de rudenie. Iubire de asemenea are ca factor de influenta si implicarea partenerilor in relatie, fiind in legile nescrise ale "iubirii" clar ca acela care se implica mai mult este cel care este din punct de vedere psihologic inferior celuilalt. Sentimentul are ca rezultat diverse stari, de la extaz la anxietate, de la infuzii de adrenalina pana la caderi nervoase si depresii uneori nevindecabile decat cu ajutor profesionist. Exista iubire perfecta? Din punctul meu de vedere este practic imposibil deoarece este imposibil sa existe 2 persoane compatibile din toate punctele de vedere, la fel cum nu pot exista 2 persoane identice din punct de vedere personalitate. Lamurind faptul ca iubire perfecta nu exista revin la sentimentul de iubire in sine. Cine poate spune ca iubeste mai mult si cine poate spune ca iubeste mai putin? Oare se poate vorbi despre o cantitate de iubire in cazul unei relatii? Oare implicarea si felul in care reactionezi din senin pentru a surprinde persoana "iubita" determina felul si intensitatea cu care-l(o) iubesti? Cu siguranta nu. De ce? SIMPLU. Fiindca fiecare persoana cum am spus mai sus are un caracter si o personalitate total diferita de a celor din jurul lor, deci ca atare nu poate fi judecat pentru felul in care se implica sau in care reactioneaza intr-o relatie. Cuvantul iubire dupa parerea mea este poate cel mai complex cuvant din dictionar, sau din orice limba in sine. Este menit sa exprime o stare de spirit sau un sentiment care este atat de complex incat marii filozofi ai lumii si marii intelepti nu au reusit totusi in miile de pagini scrise sa-l descrie intr-un mod indeajuns de general incat sa poata fi considerat un tipar cel putin general dupa care sa decizi daca iubesti sau nu. Cine stabileste pana la urma daca iubesti sau nu? Teoretic o iubire intotdeauna nu se uita cu adevarat. Dar cine decide daca nu a fost o obsesie? In acelasi timp o iubire se spune ca tine o viata intreaga. Insa exista momente in viata fiecaruia cand am crezut ca suntem indragostiti nebuneste de o persoana si ulterior sa realizam pe masura ce timpul trece ca totul a fost strict o pasiune de moment. Tindem oare sa minimalizam sentimentul dupa ce l-am trait tocmai spre a ne proteja sufletul si ego-ul din a fi sfaramat de un simplu sentiment? Alteori consideram ca suntem indragostiti si ca va tine o vesnicie si tinem cu dintii de acele momente. Oare atunci ne simtim mai in siguranta cu partenerul respectiv si incercam sa conservam starea aceea de stabilitate emotionala pentru ca ulterior sa realizam ca am trait o minciuna? Din punctul meu de vedere este practic imposibil sa catalogam iubirea. Insa este un fapt cunoscut de toata lumea ca iubirea este un sentiment ce cuprinde si fericire si tristete si durere. Poate ca suntem prea infimi sa intelegem un asemenea sentiment si de accea este bine sa valorificam mult mai mult momentele de fericire si sa incercam sa uitam clipele de tristete si de durere pentru ca inainte de sfarsitul inevitabil sa nu avem regrete macar din acest punct de vedere.

Incerc sa inteleg de ce "Dragostea" si "Iubirea" se numesc astfel...Sunt atat de supra-apreciate de lume incat cateodata nu-mi vine sa cred cat de redusi mintali si de aerieni suntem... Definitia din dictionar lasa atat de multe goluri si incearca sa acopere in cateva cuvinte un sentiment atat de relativ... : iubire - Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relaţii de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru cineva sau ceva. – V. iubi. Oare iubirea este atat de simpla pe cat este descrisa in DEX? Se spune ca iubire fara suferinta nu exista. In acest caz inseamna ca iubirea reprezinta un sentiment de afectiune compensat pe alocuri de accese de suferinta. In acelasi timp se mai spune ca te doare la cat de mult iubesti pe cineva... deci definitia ar trebui sa fie: sentiment de afectiune pentru cineva compensat pe alocuri de accese de suferinta care provoaca durere prin insasi existenta ei. Practic iubirea este in sinea ei o insiruire de momente de afectiune care sunt adeseori uitate foarte repede in accesele de suferinta si o continua durere sufleteasca si uneori si fizica din cauza intensitatii sentimentului in sine. Iubire de cele mai multe ori este fie impartasita fie neimpartasita dar niciodata egala din punct de vedere al persoanelor implicate. Oscilatiile sentimentului in sine implica adeseori activitatea cotidiana, cercul de prieteni, aspectul fizic, sex-apeal-ul sau pur si simplu personalitatea. In functie de cele de mai sus iubirea intre 2 persoane este diferita si nu poate fi asemenea in doua situatii de cuplu diferite. Ma refer la strict iubirea intre 2 persoane de sex opus nelegate intre ele prin nici un fel de rudenie. Iubire de asemenea are ca factor de influenta si implicarea partenerilor in relatie, fiind in legile nescrise ale "iubirii" clar ca acela care se implica mai mult este cel care este din punct de vedere psihologic inferior celuilalt. Sentimentul are ca rezultat diverse stari, de la extaz la anxietate, de la infuzii de adrenalina pana la caderi nervoase si depresii uneori nevindecabile decat cu ajutor profesionist. Exista iubire perfecta? Din punctul meu de vedere este practic imposibil deoarece este imposibil sa existe 2 persoane compatibile din toate punctele de vedere, la fel cum nu pot exista 2 persoane identice din punct de vedere personalitate. Lamurind faptul ca iubire perfecta nu exista revin la sentimentul de iubire in sine. Cine poate spune ca iubeste mai mult si cine poate spune ca iubeste mai putin? Oare se poate vorbi despre o cantitate de iubire in cazul unei relatii? Oare implicarea si felul in care reactionezi din senin pentru a surprinde persoana "iubita" determina felul si intensitatea cu care-l(o) iubesti? Cu siguranta nu. De ce? SIMPLU. Fiindca fiecare persoana cum am spus mai sus are un caracter si o personalitate total diferita de a celor din jurul lor, deci ca atare nu poate fi judecat pentru felul in care se implica sau in care reactioneaza intr-o relatie. Cuvantul iubire dupa parerea mea este poate cel mai complex cuvant din dictionar, sau din orice limba in sine. Este menit sa exprime o stare de spirit sau un sentiment care este atat de complex incat marii filozofi ai lumii si marii intelepti nu au reusit totusi in miile de pagini scrise sa-l descrie intr-un mod indeajuns de general incat sa poata fi considerat un tipar cel putin general dupa care sa decizi daca iubesti sau nu. Cine stabileste pana la urma daca iubesti sau nu? Teoretic o iubire intotdeauna nu se uita cu adevarat. Dar cine decide daca nu a fost o obsesie? In acelasi timp o iubire se spune ca tine o viata intreaga. Insa exista momente in viata fiecaruia cand am crezut ca suntem indragostiti nebuneste de o persoana si ulterior sa realizam pe masura ce timpul trece ca totul a fost strict o pasiune de moment. Tindem oare sa minimalizam sentimentul dupa ce l-am trait tocmai spre a ne proteja sufletul si ego-ul din a fi sfaramat de un simplu sentiment? Alteori consideram ca suntem indragostiti si ca va tine o vesnicie si tinem cu dintii de acele momente. Oare atunci ne simtim mai in siguranta cu partenerul respectiv si incercam sa conservam starea aceea de stabilitate emotionala pentru ca ulterior sa realizam ca am trait o minciuna? Din punctul meu de vedere este practic imposibil sa catalogam iubirea. Insa este un fapt cunoscut de toata lumea ca iubirea este un sentiment ce cuprinde si fericire si tristete si durere. Poate ca suntem prea infimi sa intelegem un asemenea sentiment si de accea este bine sa valorificam mult mai mult momentele de fericire si sa incercam sa uitam clipele de tristete si de durere pentru ca inainte de sfarsitul inevitabil sa nu avem regrete macar din acest punct de vedere.

Incerc sa inteleg de ce "Dragostea" si "Iubirea" se numesc astfel...Sunt atat de supra-apreciate de lume incat cateodata nu-mi vine sa cred cat de redusi mintali si de aerieni suntem... Definitia din dictionar lasa atat de multe goluri si incearca sa acopere in cateva cuvinte un sentiment atat de relativ... : iubire - Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relaţii de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru cineva sau ceva. – V. iubi. Oare iubirea este atat de simpla pe cat este descrisa in DEX? Se spune ca iubire fara suferinta nu exista. In acest caz inseamna ca iubirea reprezinta un sentiment de afectiune compensat pe alocuri de accese de suferinta. In acelasi timp se mai spune ca te doare la cat de mult iubesti pe cineva... deci definitia ar trebui sa fie: sentiment de afectiune pentru cineva compensat pe alocuri de accese de suferinta care provoaca durere prin insasi existenta ei. Practic iubirea este in sinea ei o insiruire de momente de afectiune care sunt adeseori uitate foarte repede in accesele de suferinta si o continua durere sufleteasca si uneori si fizica din cauza intensitatii sentimentului in sine. Iubire de cele mai multe ori este fie impartasita fie neimpartasita dar niciodata egala din punct de vedere al persoanelor implicate. Oscilatiile sentimentului in sine implica adeseori activitatea cotidiana, cercul de prieteni, aspectul fizic, sex-apeal-ul sau pur si simplu personalitatea. In functie de cele de mai sus iubirea intre 2 persoane este diferita si nu poate fi asemenea in doua situatii de cuplu diferite. Ma refer la strict iubirea intre 2 persoane de sex opus nelegate intre ele prin nici un fel de rudenie. Iubire de asemenea are ca factor de influenta si implicarea partenerilor in relatie, fiind in legile nescrise ale "iubirii" clar ca acela care se implica mai mult este cel care este din punct de vedere psihologic inferior celuilalt. Sentimentul are ca rezultat diverse stari, de la extaz la anxietate, de la infuzii de adrenalina pana la caderi nervoase si depresii uneori nevindecabile decat cu ajutor profesionist. Exista iubire perfecta? Din punctul meu de vedere este practic imposibil deoarece este imposibil sa existe 2 persoane compatibile din toate punctele de vedere, la fel cum nu pot exista 2 persoane identice din punct de vedere personalitate. Lamurind faptul ca iubire perfecta nu exista revin la sentimentul de iubire in sine. Cine poate spune ca iubeste mai mult si cine poate spune ca iubeste mai putin? Oare se poate vorbi despre o cantitate de iubire in cazul unei relatii? Oare implicarea si felul in care reactionezi din senin pentru a surprinde persoana "iubita" determina felul si intensitatea cu care-l(o) iubesti? Cu siguranta nu. De ce? SIMPLU. Fiindca fiecare persoana cum am spus mai sus are un caracter si o personalitate total diferita de a celor din jurul lor, deci ca atare nu poate fi judecat pentru felul in care se implica sau in care reactioneaza intr-o relatie. Cuvantul iubire dupa parerea mea este poate cel mai complex cuvant din dictionar, sau din orice limba in sine. Este menit sa exprime o stare de spirit sau un sentiment care este atat de complex incat marii filozofi ai lumii si marii intelepti nu au reusit totusi in miile de pagini scrise sa-l descrie intr-un mod indeajuns de general incat sa poata fi considerat un tipar cel putin general dupa care sa decizi daca iubesti sau nu. Cine stabileste pana la urma daca iubesti sau nu? Teoretic o iubire intotdeauna nu se uita cu adevarat. Dar cine decide daca nu a fost o obsesie? In acelasi timp o iubire se spune ca tine o viata intreaga. Insa exista momente in viata fiecaruia cand am crezut ca suntem indragostiti nebuneste de o persoana si ulterior sa realizam pe masura ce timpul trece ca totul a fost strict o pasiune de moment. Tindem oare sa minimalizam sentimentul dupa ce l-am trait tocmai spre a ne proteja sufletul si ego-ul din a fi sfaramat de un simplu sentiment? Alteori consideram ca suntem indragostiti si ca va tine o vesnicie si tinem cu dintii de acele momente. Oare atunci ne simtim mai in siguranta cu partenerul respectiv si incercam sa conservam starea aceea de stabilitate emotionala pentru ca ulterior sa realizam ca am trait o minciuna? Din punctul meu de vedere este practic imposibil sa catalogam iubirea. Insa este un fapt cunoscut de toata lumea ca iubirea este un sentiment ce cuprinde si fericire si tristete si durere. Poate ca suntem prea infimi sa intelegem un asemenea sentiment si de accea este bine sa valorificam mult mai mult momentele de fericire si sa incercam sa uitam clipele de tristete si de durere pentru ca inainte de sfarsitul inevitabil sa nu avem regrete macar din acest punct de vedere.

Incerc sa inteleg de ce "Dragostea" si "Iubirea" se numesc astfel...Sunt atat de supra-apreciate de lume incat cateodata nu-mi vine sa cred cat de redusi mintali si de aerieni suntem... Definitia din dictionar lasa atat de multe goluri si incearca sa acopere in cateva cuvinte un sentiment atat de relativ... : iubire - Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relaţii de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru cineva sau ceva. – V. iubi. Oare iubirea este atat de simpla pe cat este descrisa in DEX? Se spune ca iubire fara suferinta nu exista. In acest caz inseamna ca iubirea reprezinta un sentiment de afectiune compensat pe alocuri de accese de suferinta. In acelasi timp se mai spune ca te doare la cat de mult iubesti pe cineva... deci definitia ar trebui sa fie: sentiment de afectiune pentru cineva compensat pe alocuri de accese de suferinta care provoaca durere prin insasi existenta ei. Practic iubirea este in sinea ei o insiruire de momente de afectiune care sunt adeseori uitate foarte repede in accesele de suferinta si o continua durere sufleteasca si uneori si fizica din cauza intensitatii sentimentului in sine. Iubire de cele mai multe ori este fie impartasita fie neimpartasita dar niciodata egala din punct de vedere al persoanelor implicate. Oscilatiile sentimentului in sine implica adeseori activitatea cotidiana, cercul de prieteni, aspectul fizic, sex-apeal-ul sau pur si simplu personalitatea. In functie de cele de mai sus iubirea intre 2 persoane este diferita si nu poate fi asemenea in doua situatii de cuplu diferite. Ma refer la strict iubirea intre 2 persoane de sex opus nelegate intre ele prin nici un fel de rudenie. Iubire de asemenea are ca factor de influenta si implicarea partenerilor in relatie, fiind in legile nescrise ale "iubirii" clar ca acela care se implica mai mult este cel care este din punct de vedere psihologic inferior celuilalt. Sentimentul are ca rezultat diverse stari, de la extaz la anxietate, de la infuzii de adrenalina pana la caderi nervoase si depresii uneori nevindecabile decat cu ajutor profesionist. Exista iubire perfecta? Din punctul meu de vedere este practic imposibil deoarece este imposibil sa existe 2 persoane compatibile din toate punctele de vedere, la fel cum nu pot exista 2 persoane identice din punct de vedere personalitate. Lamurind faptul ca iubire perfecta nu exista revin la sentimentul de iubire in sine. Cine poate spune ca iubeste mai mult si cine poate spune ca iubeste mai putin? Oare se poate vorbi despre o cantitate de iubire in cazul unei relatii? Oare implicarea si felul in care reactionezi din senin pentru a surprinde persoana "iubita" determina felul si intensitatea cu care-l(o) iubesti? Cu siguranta nu. De ce? SIMPLU. Fiindca fiecare persoana cum am spus mai sus are un caracter si o personalitate total diferita de a celor din jurul lor, deci ca atare nu poate fi judecat pentru felul in care se implica sau in care reactioneaza intr-o relatie. Cuvantul iubire dupa parerea mea este poate cel mai complex cuvant din dictionar, sau din orice limba in sine. Este menit sa exprime o stare de spirit sau un sentiment care este atat de complex incat marii filozofi ai lumii si marii intelepti nu au reusit totusi in miile de pagini scrise sa-l descrie intr-un mod indeajuns de general incat sa poata fi considerat un tipar cel putin general dupa care sa decizi daca iubesti sau nu. Cine stabileste pana la urma daca iubesti sau nu? Teoretic o iubire intotdeauna nu se uita cu adevarat. Dar cine decide daca nu a fost o obsesie? In acelasi timp o iubire se spune ca tine o viata intreaga. Insa exista momente in viata fiecaruia cand am crezut ca suntem indragostiti nebuneste de o persoana si ulterior sa realizam pe masura ce timpul trece ca totul a fost strict o pasiune de moment. Tindem oare sa minimalizam sentimentul dupa ce l-am trait tocmai spre a ne proteja sufletul si ego-ul din a fi sfaramat de un simplu sentiment? Alteori consideram ca suntem indragostiti si ca va tine o vesnicie si tinem cu dintii de acele momente. Oare atunci ne simtim mai in siguranta cu partenerul respectiv si incercam sa conservam starea aceea de stabilitate emotionala pentru ca ulterior sa realizam ca am trait o minciuna? Din punctul meu de vedere este practic imposibil sa catalogam iubirea. Insa este un fapt cunoscut de toata lumea ca iubirea este un sentiment ce cuprinde si fericire si tristete si durere. Poate ca suntem prea infimi sa intelegem un asemenea sentiment si de accea este bine sa valorificam mult mai mult momentele de fericire si sa incercam sa uitam clipele de tristete si de durere pentru ca inainte de sfarsitul inevitabil sa nu avem regrete macar din acest punct de vedere.

Incerc sa inteleg de ce "Dragostea" si "Iubirea" se numesc astfel...Sunt atat de supra-apreciate de lume incat cateodata nu-mi vine sa cred cat de redusi mintali si de aerieni suntem... Definitia din dictionar lasa atat de multe goluri si incearca sa acopere in cateva cuvinte un sentiment atat de relativ... : iubire - Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relaţii de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru cineva sau ceva. – V. iubi. Oare iubirea este atat de simpla pe cat este descrisa in DEX? Se spune ca iubire fara suferinta nu exista. In acest caz inseamna ca iubirea reprezinta un sentiment de afectiune compensat pe alocuri de accese de suferinta. In acelasi timp se mai spune ca te doare la cat de mult iubesti pe cineva... deci definitia ar trebui sa fie: sentiment de afectiune pentru cineva compensat pe alocuri de accese de suferinta care provoaca durere prin insasi existenta ei. Practic iubirea este in sinea ei o insiruire de momente de afectiune care sunt adeseori uitate foarte repede in accesele de suferinta si o continua durere sufleteasca si uneori si fizica din cauza intensitatii sentimentului in sine. Iubire de cele mai multe ori este fie impartasita fie neimpartasita dar niciodata egala din punct de vedere al persoanelor implicate. Oscilatiile sentimentului in sine implica adeseori activitatea cotidiana, cercul de prieteni, aspectul fizic, sex-apeal-ul sau pur si simplu personalitatea. In functie de cele de mai sus iubirea intre 2 persoane este diferita si nu poate fi asemenea in doua situatii de cuplu diferite. Ma refer la strict iubirea intre 2 persoane de sex opus nelegate intre ele prin nici un fel de rudenie. Iubire de asemenea are ca factor de influenta si implicarea partenerilor in relatie, fiind in legile nescrise ale "iubirii" clar ca acela care se implica mai mult este cel care este din punct de vedere psihologic inferior celuilalt. Sentimentul are ca rezultat diverse stari, de la extaz la anxietate, de la infuzii de adrenalina pana la caderi nervoase si depresii uneori nevindecabile decat cu ajutor profesionist. Exista iubire perfecta? Din punctul meu de vedere este practic imposibil deoarece este imposibil sa existe 2 persoane compatibile din toate punctele de vedere, la fel cum nu pot exista 2 persoane identice din punct de vedere personalitate. Lamurind faptul ca iubire perfecta nu exista revin la sentimentul de iubire in sine. Cine poate spune ca iubeste mai mult si cine poate spune ca iubeste mai putin? Oare se poate vorbi despre o cantitate de iubire in cazul unei relatii? Oare implicarea si felul in care reactionezi din senin pentru a surprinde persoana "iubita" determina felul si intensitatea cu care-l(o) iubesti? Cu siguranta nu. De ce? SIMPLU. Fiindca fiecare persoana cum am spus mai sus are un caracter si o personalitate total diferita de a celor din jurul lor, deci ca atare nu poate fi judecat pentru felul in care se implica sau in care reactioneaza intr-o relatie. Cuvantul iubire dupa parerea mea este poate cel mai complex cuvant din dictionar, sau din orice limba in sine. Este menit sa exprime o stare de spirit sau un sentiment care este atat de complex incat marii filozofi ai lumii si marii intelepti nu au reusit totusi in miile de pagini scrise sa-l descrie intr-un mod indeajuns de general incat sa poata fi considerat un tipar cel putin general dupa care sa decizi daca iubesti sau nu. Cine stabileste pana la urma daca iubesti sau nu? Teoretic o iubire intotdeauna nu se uita cu adevarat. Dar cine decide daca nu a fost o obsesie? In acelasi timp o iubire se spune ca tine o viata intreaga. Insa exista momente in viata fiecaruia cand am crezut ca suntem indragostiti nebuneste de o persoana si ulterior sa realizam pe masura ce timpul trece ca totul a fost strict o pasiune de moment. Tindem oare sa minimalizam sentimentul dupa ce l-am trait tocmai spre a ne proteja sufletul si ego-ul din a fi sfaramat de un simplu sentiment? Alteori consideram ca suntem indragostiti si ca va tine o vesnicie si tinem cu dintii de acele momente. Oare atunci ne simtim mai in siguranta cu partenerul respectiv si incercam sa conservam starea aceea de stabilitate emotionala pentru ca ulterior sa realizam ca am trait o minciuna? Din punctul meu de vedere este practic imposibil sa catalogam iubirea. Insa este un fapt cunoscut de toata lumea ca iubirea este un sentiment ce cuprinde si fericire si tristete si durere. Poate ca suntem prea infimi sa intelegem un asemenea sentiment si de accea este bine sa valorificam mult mai mult momentele de fericire si sa incercam sa uitam clipele de tristete si de durere pentru ca inainte de sfarsitul inevitabil sa nu avem regrete macar din acest punct de vedere.

Incerc sa inteleg de ce "Dragostea" si "Iubirea" se numesc astfel...Sunt atat de supra-apreciate de lume incat cateodata nu-mi vine sa cred cat de redusi mintali si de aerieni suntem... Definitia din dictionar lasa atat de multe goluri si incearca sa acopere in cateva cuvinte un sentiment atat de relativ... : iubire - Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relaţii de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru cineva sau ceva. – V. iubi. Oare iubirea este atat de simpla pe cat este descrisa in DEX? Se spune ca iubire fara suferinta nu exista. In acest caz inseamna ca iubirea reprezinta un sentiment de afectiune compensat pe alocuri de accese de suferinta. In acelasi timp se mai spune ca te doare la cat de mult iubesti pe cineva... deci definitia ar trebui sa fie: sentiment de afectiune pentru cineva compensat pe alocuri de accese de suferinta care provoaca durere prin insasi existenta ei. Practic iubirea este in sinea ei o insiruire de momente de afectiune care sunt adeseori uitate foarte repede in accesele de suferinta si o continua durere sufleteasca si uneori si fizica din cauza intensitatii sentimentului in sine. Iubire de cele mai multe ori este fie impartasita fie neimpartasita dar niciodata egala din punct de vedere al persoanelor implicate. Oscilatiile sentimentului in sine implica adeseori activitatea cotidiana, cercul de prieteni, aspectul fizic, sex-apeal-ul sau pur si simplu personalitatea. In functie de cele de mai sus iubirea intre 2 persoane este diferita si nu poate fi asemenea in doua situatii de cuplu diferite. Ma refer la strict iubirea intre 2 persoane de sex opus nelegate intre ele prin nici un fel de rudenie. Iubire de asemenea are ca factor de influenta si implicarea partenerilor in relatie, fiind in legile nescrise ale "iubirii" clar ca acela care se implica mai mult este cel care este din punct de vedere psihologic inferior celuilalt. Sentimentul are ca rezultat diverse stari, de la extaz la anxietate, de la infuzii de adrenalina pana la caderi nervoase si depresii uneori nevindecabile decat cu ajutor profesionist. Exista iubire perfecta? Din punctul meu de vedere este practic imposibil deoarece este imposibil sa existe 2 persoane compatibile din toate punctele de vedere, la fel cum nu pot exista 2 persoane identice din punct de vedere personalitate. Lamurind faptul ca iubire perfecta nu exista revin la sentimentul de iubire in sine. Cine poate spune ca iubeste mai mult si cine poate spune ca iubeste mai putin? Oare se poate vorbi despre o cantitate de iubire in cazul unei relatii? Oare implicarea si felul in care reactionezi din senin pentru a surprinde persoana "iubita" determina felul si intensitatea cu care-l(o) iubesti? Cu siguranta nu. De ce? SIMPLU. Fiindca fiecare persoana cum am spus mai sus are un caracter si o personalitate total diferita de a celor din jurul lor, deci ca atare nu poate fi judecat pentru felul in care se implica sau in care reactioneaza intr-o relatie. Cuvantul iubire dupa parerea mea este poate cel mai complex cuvant din dictionar, sau din orice limba in sine. Este menit sa exprime o stare de spirit sau un sentiment care este atat de complex incat marii filozofi ai lumii si marii intelepti nu au reusit totusi in miile de pagini scrise sa-l descrie intr-un mod indeajuns de general incat sa poata fi considerat un tipar cel putin general dupa care sa decizi daca iubesti sau nu. Cine stabileste pana la urma daca iubesti sau nu? Teoretic o iubire intotdeauna nu se uita cu adevarat. Dar cine decide daca nu a fost o obsesie? In acelasi timp o iubire se spune ca tine o viata intreaga. Insa exista momente in viata fiecaruia cand am crezut ca suntem indragostiti nebuneste de o persoana si ulterior sa realizam pe masura ce timpul trece ca totul a fost strict o pasiune de moment. Tindem oare sa minimalizam sentimentul dupa ce l-am trait tocmai spre a ne proteja sufletul si ego-ul din a fi sfaramat de un simplu sentiment? Alteori consideram ca suntem indragostiti si ca va tine o vesnicie si tinem cu dintii de acele momente. Oare atunci ne simtim mai in siguranta cu partenerul respectiv si incercam sa conservam starea aceea de stabilitate emotionala pentru ca ulterior sa realizam ca am trait o minciuna? Din punctul meu de vedere este practic imposibil sa catalogam iubirea. Insa este un fapt cunoscut de toata lumea ca iubirea este un sentiment ce cuprinde si fericire si tristete si durere. Poate ca suntem prea infimi sa intelegem un asemenea sentiment si de accea este bine sa valorificam mult mai mult momentele de fericire si sa incercam sa uitam clipele de tristete si de durere pentru ca inainte de sfarsitul inevitabil sa nu avem regrete macar din acest punct de vedere.

Incerc sa inteleg de ce "Dragostea" si "Iubirea" se numesc astfel...Sunt atat de supra-apreciate de lume incat cateodata nu-mi vine sa cred cat de redusi mintali si de aerieni suntem... Definitia din dictionar lasa atat de multe goluri si incearca sa acopere in cateva cuvinte un sentiment atat de relativ... : iubire - Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relaţii de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru cineva sau ceva. – V. iubi. Oare iubirea este atat de simpla pe cat este descrisa in DEX? Se spune ca iubire fara suferinta nu exista. In acest caz inseamna ca iubirea reprezinta un sentiment de afectiune compensat pe alocuri de accese de suferinta. In acelasi timp se mai spune ca te doare la cat de mult iubesti pe cineva... deci definitia ar trebui sa fie: sentiment de afectiune pentru cineva compensat pe alocuri de accese de suferinta care provoaca durere prin insasi existenta ei. Practic iubirea este in sinea ei o insiruire de momente de afectiune care sunt adeseori uitate foarte repede in accesele de suferinta si o continua durere sufleteasca si uneori si fizica din cauza intensitatii sentimentului in sine. Iubire de cele mai multe ori este fie impartasita fie neimpartasita dar niciodata egala din punct de vedere al persoanelor implicate. Oscilatiile sentimentului in sine implica adeseori activitatea cotidiana, cercul de prieteni, aspectul fizic, sex-apeal-ul sau pur si simplu personalitatea. In functie de cele de mai sus iubirea intre 2 persoane este diferita si nu poate fi asemenea in doua situatii de cuplu diferite. Ma refer la strict iubirea intre 2 persoane de sex opus nelegate intre ele prin nici un fel de rudenie. Iubire de asemenea are ca factor de influenta si implicarea partenerilor in relatie, fiind in legile nescrise ale "iubirii" clar ca acela care se implica mai mult este cel care este din punct de vedere psihologic inferior celuilalt. Sentimentul are ca rezultat diverse stari, de la extaz la anxietate, de la infuzii de adrenalina pana la caderi nervoase si depresii uneori nevindecabile decat cu ajutor profesionist. Exista iubire perfecta? Din punctul meu de vedere este practic imposibil deoarece este imposibil sa existe 2 persoane compatibile din toate punctele de vedere, la fel cum nu pot exista 2 persoane identice din punct de vedere personalitate. Lamurind faptul ca iubire perfecta nu exista revin la sentimentul de iubire in sine. Cine poate spune ca iubeste mai mult si cine poate spune ca iubeste mai putin? Oare se poate vorbi despre o cantitate de iubire in cazul unei relatii? Oare implicarea si felul in care reactionezi din senin pentru a surprinde persoana "iubita" determina felul si intensitatea cu care-l(o) iubesti? Cu siguranta nu. De ce? SIMPLU. Fiindca fiecare persoana cum am spus mai sus are un caracter si o personalitate total diferita de a celor din jurul lor, deci ca atare nu poate fi judecat pentru felul in care se implica sau in care reactioneaza intr-o relatie. Cuvantul iubire dupa parerea mea este poate cel mai complex cuvant din dictionar, sau din orice limba in sine. Este menit sa exprime o stare de spirit sau un sentiment care este atat de complex incat marii filozofi ai lumii si marii intelepti nu au reusit totusi in miile de pagini scrise sa-l descrie intr-un mod indeajuns de general incat sa poata fi considerat un tipar cel putin general dupa care sa decizi daca iubesti sau nu. Cine stabileste pana la urma daca iubesti sau nu? Teoretic o iubire intotdeauna nu se uita cu adevarat. Dar cine decide daca nu a fost o obsesie? In acelasi timp o iubire se spune ca tine o viata intreaga. Insa exista momente in viata fiecaruia cand am crezut ca suntem indragostiti nebuneste de o persoana si ulterior sa realizam pe masura ce timpul trece ca totul a fost strict o pasiune de moment. Tindem oare sa minimalizam sentimentul dupa ce l-am trait tocmai spre a ne proteja sufletul si ego-ul din a fi sfaramat de un simplu sentiment? Alteori consideram ca suntem indragostiti si ca va tine o vesnicie si tinem cu dintii de acele momente. Oare atunci ne simtim mai in siguranta cu partenerul respectiv si incercam sa conservam starea aceea de stabilitate emotionala pentru ca ulterior sa realizam ca am trait o minciuna? Din punctul meu de vedere este practic imposibil sa catalogam iubirea. Insa este un fapt cunoscut de toata lumea ca iubirea este un sentiment ce cuprinde si fericire si tristete si durere. Poate ca suntem prea infimi sa intelegem un asemenea sentiment si de accea este bine sa valorificam mult mai mult momentele de fericire si sa incercam sa uitam clipele de tristete si de durere pentru ca inainte de sfarsitul inevitabil sa nu avem regrete macar din acest punct de vedere.

Incerc sa inteleg de ce "Dragostea" si "Iubirea" se numesc astfel...Sunt atat de supra-apreciate de lume incat cateodata nu-mi vine sa cred cat de redusi mintali si de aerieni suntem... Definitia din dictionar lasa atat de multe goluri si incearca sa acopere in cateva cuvinte un sentiment atat de relativ... : iubire - Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relaţii de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afecţiune (şi admiraţie) pentru cineva sau ceva. – V. iubi. Oare iubirea este atat de simpla pe cat este descrisa in DEX? Se spune ca iubire fara suferinta nu exista. In acest caz inseamna ca iubirea reprezinta un sentiment de afectiune compensat pe alocuri de accese de suferinta. In acelasi timp se mai spune ca te doare la cat de mult iubesti pe cineva... deci definitia ar trebui sa fie: sentiment de afectiune pentru cineva compensat pe alocuri de accese de suferinta care provoaca durere prin insasi existenta ei. Practic iubirea este in sinea ei o insiruire de momente de afectiune care sunt adeseori uitate foarte repede in accesele de suferinta si o continua durere sufleteasca si uneori si fizica din cauza intensitatii sentimentului in sine. Iubire de cele mai multe ori este fie impartasita fie neimpartasita dar niciodata egala din punct de vedere al persoanelor implicate. Oscilatiile sentimentului in sine implica adeseori activitatea cotidiana, cercul de prieteni, aspectul fizic, sex-apeal-ul sau pur si simplu personalitatea. In functie de cele de mai sus iubirea intre 2 persoane este diferita si nu poate fi asemenea in doua situatii de cuplu diferite. Ma refer la strict iubirea intre 2 persoane de sex opus nelegate intre ele prin nici un fel de rudenie. Iubire de asemenea are ca factor de influenta si implicarea partenerilor in relatie, fiind in legile nescrise ale "iubirii" clar ca acela care se implica mai mult este cel care este din punct de vedere psihologic inferior celuilalt. Sentimentul are ca rezultat diverse stari, de la extaz la anxietate, de la infuzii de adrenalina pana la caderi nervoase si depresii uneori nevindecabile decat cu ajutor profesionist. Exista iubire perfecta? Din punctul meu de vedere este practic imposibil deoarece este imposibil sa existe 2 persoane compatibile din toate punctele de vedere, la fel cum nu pot exista 2 persoane identice din punct de vedere personalitate. Lamurind faptul ca iubire perfecta nu exista revin la sentimentul de iubire in sine. Cine poate spune ca iubeste mai mult si cine poate spune ca iubeste mai putin? Oare se poate vorbi despre o cantitate de iubire in cazul unei relatii? Oare implicarea si felul in care reactionezi din senin pentru a surprinde persoana "iubita" determina felul si intensitatea cu care-l(o) iubesti? Cu siguranta nu. De ce? SIMPLU. Fiindca fiecare persoana cum am spus mai sus are un caracter si o personalitate total diferita de a celor din jurul lor, deci ca atare nu poate fi judecat pentru felul in care se implica sau in care reactioneaza intr-o relatie. Cuvantul iubire dupa parerea mea este poate cel mai complex cuvant din dictionar, sau din orice limba in sine. Este menit sa exprime o stare de spirit sau un sentiment care este atat de complex incat marii filozofi ai lumii si marii intelepti nu au reusit totusi in miile de pagini scrise sa-l descrie intr-un mod indeajuns de general incat sa poata fi considerat un tipar cel putin general dupa care sa decizi daca iubesti sau nu. Cine stabileste pana la urma daca iubesti sau nu? Teoretic o iubire intotdeauna nu se uita cu adevarat. Dar cine decide daca nu a fost o obsesie? In acelasi timp o iubire se spune ca tine o viata intreaga. Insa exista momente in viata fiecaruia cand am crezut ca suntem indragostiti nebuneste de o persoana si ulterior sa realizam pe masura ce timpul trece ca totul a fost strict o pasiune de moment. Tindem oare sa minimalizam sentimentul dupa ce l-am trait tocmai spre a ne proteja sufletul si ego-ul din a fi sfaramat de un simplu sentiment? Alteori consideram ca suntem indragostiti si ca va tine o vesnicie si tinem cu dintii de acele momente. Oare atunci ne simtim mai in siguranta cu partenerul respectiv si incercam sa conservam starea aceea de stabilitate emotionala pentru ca ulterior sa realizam ca am trait o minciuna? Din punctul meu de vedere este practic imposibil sa catalogam iubirea. Insa este un fapt cunoscut de toata lumea ca iubirea este un sentiment ce cuprinde si fericire si tristete si durere. Poate ca suntem prea infimi sa intelegem un asemenea sentiment si de accea este bine sa valorificam mult mai mult momentele de fericire si sa incercam sa uitam clipele de tristete si de durere pentru ca inainte de sfarsitul inevitabil sa nu avem regrete macar din acest punct de vedere.